Iti multumesc ca existi si astfel faci lumea suportabila.Frumoasa rugaciune; este frumoasa mai ales prin ceea ce isi propune si ce iti propune...Stiu,depresia mea poate parea superflua cand te raportezi la nenorocirile ce lovesc in fiecare minut...exista intotdeauna cineva intr-o situatie mult mai rea, mult, mult mai rea. Stiu bine asta, dar exercitiul asta nu mai functioneaza in ce ma priveste. Acum,desi poate parea grotesc, invidiez imbecilii care isi traiesc intreaga viata in certitudini. Nu se indoiesc de nimic, pentru ei nu exista decat doua culori alb/negru. Poate ca ei au dreptate, poate ca aceasta aptitudine de a nuanta ne face mai mult rau decat bine. Sincer, nu stiu...
Mi-as fi dorit ca la varsta mea sa am acea intelepciune care sa-mi permita detasarea; sa ma fereasca de deceptii; sa ma faca sa zambesc in fata nesimtirii, egoismului, indiferentei...intr-un cuvant, prostiei. Ei bine, nu o am...si de fiecare data cand dau peste ea am aceeasi atitudine de ranit revoltat. Acum ma simt cumplit de obosita si poate ca depresia asta de inceput de an este o manifestare a oboselii sufletului.
Rugaciunea mea cotidiana "Ajuta-ma Doamne sa-mi gasesc linistea!"
Te imbratisez!
Un comentariu:
Multumesc, Emma!
Trimiteți un comentariu