Avital Ronell - Este complicat, foarte dureros. Exist, cred, in intervalele dintre "interzisul" pe care il reprezinta Germania in imaginarul meu si dorinta de a reveni acolo. Sunt animata de un fel de manie a restituirii. Dintotdeauna, gasesc ca este irational, inacceptabil, ca parintii mei au fost dati afara din cultura lor. Aproape ca, pentru ei, in raport cu ei am invatat germana, am venit sa studiez la Berlin si ca acum ma regsesc predand literatura germanica intr-o universitate americana. Asta a fost un sacrificiu pentru mine. Astazi imi spun ca ar fi trebuit sa fac studii de italiana sau franceza - ceea ce mi-ar fi placut foarte mult. Ma simt prizoniera si imi fac o datorie din a provoca nemtii si pe parintii mei.Pentru ca limba germana era un tabu, totusi! Este putin "double bind" la mine: afirm si infirm ceva.Doar pentru ata, nu ma las dusa de resentimente, precum unii dintre colegii mei care apeleaza la buldozere pentru a darama obiectul lor intelectual. Eu lucrez cu ceea ce amesteca ura si dragostea, dar nu o fac niciodata din pasiunea de a distruge.
Ph.Mag. - Dupa studiile dv. la Berlin, invatati la Paris sa puneti intrebari filozofilor...
Avital Ronell - Am facut sudii de filozofie, dar eram dezgustata. Nu suportam sa se inchida ochii in fata aspectelor obscure, rasiste sau de alt fel pe care le gasim, de exemplu, la Hegel, dar si la marele nostru inaintas, Kant. Si iata ca Derrida soseste, el care nu lasa nimic sa treaca, el cel care urmareste si prinde criminali cu propria sa agentie de detectivi. Cu toate acestea, nu ii condamna si ii trateaza cu multa ironie, eleganta, generozitate, incercand sa inteleaga de ce filozofia se hraneste uneori din grosolanii sau refulari. Eu am venit atunci la Paris sa studiez cu el, insa pentru a-mi apropia gandirea sa mi-a trebuit o munce de pregatire foarte dura.
Ph.Mag. - In Franta, i s-a reprosat recent lui Jacques Derrida apropierea de Marin Heidegger. Dv., deasemenea, lucrati despre, cu si contra Heidegger. Cum conduceti acest "corps à corps" periculos?
Avital Ronell - Aici intram in domeniul imposibilului si asta ma atrage. Ma simt interpelalta tocmai pentru ca este vorba de teritoriile inamicului. Este plin de capcane si minat, dar cred ca Heidegger ramane inconturnabil pentru cei care gandesc, cei care fac filozofie cu ardoare si seriozitate. Nu era datoria lui Derrida sa legitimeze o gandire asa de importanta si grava ca aceea a lui Heidegger. A facut-o ? Din contra, nu a incetat sa-l critice, sa-l demonteze. Se pare ca Heidegger a fost foarte deceptionant si insuportabil cea mai mare parte a timpului : a purtat crucea incarligata, si-a denuntat colegii evrei, a suprimat dedicatia catre maestrul sau Husserl care figura in lucrarea sa "Fiinta si Timp". Trebuie sa ne punem totusi intrebarea care erau conditiile care au permis lui Heidegger, sau lui Blanchot si chiar lui Bataille, pe scurt oamenilor celor mai avansati din generatia lor, sa nu poata rezista anumitor tentatii, anumitor perversiuni. Incerc sa gandesc aceasta situatie. Este schizofrenic la mine, dar nu pot sa ma prefac ca gandirea lui Heidegger nu exista pentru ca ar fi mult mai periculos si problematic decat acceptarea acestei lupte.
Ph.Mag. - Alegerea lui Barack Obama si atribuirea premiului Nobel pentru pace anunta, dupa parerea dv;, o noua era in Statele Unite?
Avital Ronell - Tocmai iesim din aceasta perioada de prostie traumatizanta a presedintiei Bush Junior si a ofensivei pe care a dus-o impotriva fiecarui concept. Este esential. Obama este un politician profesionist. Remarcabil si superior, dar un politician totusi. Cand a castigat alegerile prezidentiale, plangeam in fata televizorului ca multi altii, pentru ca o pagina din istoria rasismului se incheia. Pentru prima data puteam respira. Din pacate, ma tem ca va fi obligat sa urmeze anumite politici. Derrida spune ca nu exista frontiere absolute intre o epoca si alta, ca exista contaminari. Astfel, Obama nu este complet autonom. Sunt lucruri pe care le mostenesti, pentru ca el poarta cu el greutatea istoriei tarii si partidului sau. In orice caz, iata unul care isi asuma riscuri, care se pune mereu la incercare. Exista, in sfarsit, un adult responsabil la Casa Alba.
Partea a treia, maine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu