Facebook cu gust de cenuse

    De vreo doua, trei luni frecventez constant facebook-ul. Motivul = posibilitatea de a regasi oameni pe care i-am cunoscut si carora le-am pierdut urma; posibilitatea de a face noi cunostinte.Astfel, am regasit oameni care mi-au confirmat inca o data buna parere pe care o aveam despre ei, dar si altii care , parca vrand sa contrazica dorinta mea de a-i vedea schimbati, au ramas incremeniti intr-o atitudine agresiva, ca si cum cineva le-ar pune in discutie inteligenta, cultura, talentul...etcPeste o astfel de veche cunostinta am dat de curand pe facebook. Speranta mea de a descoperi un om normal, fara agresivitati si sarcasme, fara ironii acide... doar un om care sa-mi raspunda la banalele intrebari"Ce mai faci? Ce ti s-a mai intamplat de cand nu ne-am vazut?" si de a continua discutia pe acelasi ton, calm si uman, mi-a fost spulberata. In loc de raspunsuri la intrebarile mele,m-am trezit cu o atitudine prezumtioasa, precedata de exprimarea temerii cum ca  opiniile sale s-ar putea sa ma supere. Ce a urmat...cum spuneam mai inainte...sarcasm si ironie...iar eu il intrebasem doar ce a mai facut de cand nu ne-am vazut.
    Cand am citit raspunsul care nu avea nici cea mai mica legatura cu intrebarile mele, prima reactie a fost o injuratura neaose si apasata...apoi, mi-am revenit, i-am raspuns civilizat si l-am dat afara din lista de prieteni. 
    Acum, la cateva zile dupa, imi pare rau de el. Sa ramai in aceeasi atitudine atata vreme, sa fii incapabil sa te ameliorezi, iar principalul scop sa-ti fie afirmarea neincetata a inteligentei pe care nimeni nu o contesta, trebuie sa fie foarte trist.

    Concluzia: nu e bine sa cauti si sa regasesti oameni care te-au dezamagit odata....e mai bine sa-i lasi acolo unde i-a plasat memoria.