joi, 21 ianuarie 2010

Cea mai rock dintre filozofi - interviu aparut in "Philosophie Magazine" - n°35 dec.2009 - ian.2010 partea a treia si ultima

    Ph.Mag - Spuneti ca French Theory a introdus in America un fel de sexualizare a filozofiei, mai precis o homosexualizare si o feminizare.
    Avital Ronell - Ar fi multe de spus despre asta. Filozofia a fost intotdeauna homoerotica, daca nu homosexuala. Nu trebuie sa va amintesc ca termenul "seminar" vine de la "samanta", ca in operele seminale se inoata in sperma, ca totul se petrece intre barbati. Este de notorietate, dar surprinde atunci cand o spun. Intrebarea care ramane este urmatoarea: cum sa intri in casa filozofiei daca nu esti barbat, cu ce proteze sau ce altceva? Exista tot felul de raspunsuri posibile. Kant, de exemplu, a impus ideea ca ar trebui sa scrii ca un porc pentru a fi un adevarat filozof. Apoi, chiar si cei care la inceput aveau un stil au sustinut ca scriau prost pentru ca intretimp devenisera filozofi. Este aproape o carte de identitate pe care trebuie sa o purtam si sa o aratam. In schimb Nietzche, a carui scriere este de o frumusete deosebita, spune ca pentru a citi, oamenii trebuie sa-si scoata cismele. Ce punem in picioare pentru a citi, a scrie, a face filozofie: balerini, cisme de cow-boy sau, mai nou, tenisi? Gasim adesea in texte cate o urma a ceea ce au incaltat filozofii pentru a gandi.
    Ph.Mag - Putin atrasa de intreg, ati dezvoltat arta de a potrivi resturile, in sensul de ceea ce ramane negandit in traditia filozofica sau respins in afara sa pentru ca nu este demn de a fi gandit.Prostia, de exemplu, va foloseste sa construiti, in "Stupidity", o teorie a cunoasterii si mai schitati o ontologie a drogului cu "Addict"...
    Avital Ronell - In privinta intregului, as folosi o parabola a lui Kafka, atunci cand spune ca exista speranta ,dar nu pentru noi. Exista poate intreguri, dar nu pentru mine. Modul meu de lucru este sa raspund apelurilor, chiar impotriva vointei mele, si asa s-a intamplat ca un prieten sa-mi propuna sa scriu despre prostie. Raportul cu propria-mi prostie este supradeterminat de sentimentul pe care l-am avut, copil fiind, ca eram idioata, ca nu intelegeam nimic. Am remarcat ca toti marii poeti au scris un poem despre un idiot, facand din prostie o figura a reflectiei pure. Or, sa te apropii de prostie este foarte dificil pentru ca ea nu este doar limita negativa a gandirii ci si marginea ei, abisul din care tasneste inteligenta, cunoasterea.

"Addict" este un gest politic.Am vrut sa arat ca intreaga noastra cultura este fondata pe dependenta, ca drogul nu se refera doar la marginalii societatii. De altfel, m-am sprijinit pe marile texte europene, literare si filozofice, as fi putut multumi cu scrierile americane relevante. Pe de o parte, nu se stie prea bine ce este drogul; pe de alta, nu exista nici o epoca, nici un loc care sa nu implice drogul. Regina Victoria, de exemplu, a dus razboaie pentru a avea drepturi asupra comertului cu opium. Fara a mai vorbi de icoanele intelectuale care au fost toate, intr-un fel sau altul, niste drogati. Sigur, o pictez pe Emma Bovary ca pe o "dependenta (addict,in original  n.t.) si sustin ca romanul a fost ultimul mare stupefiant occidental, in timp ce contemporanii nostri se drogheaza cu fictiunea eficacitatii, performantei, tineretii etc. In sfarsit, am vrut sa arat ca razboiul american impotriva drogului este si un razboi contra creatiei, fantasemelor a-normale, comportamentelor deviante.
    Ph.Mag. - In "Telephone Book" revizitati demontand gandirea despre tehnica a lui Martin Heidegger.
    Avital Ronell - Acest filozof a gandit tehnica, ca o forta ostila si implacabila care urma sa invadeze si sa denatureze Fiinta, ca si cum ea ar fi exterioara, straina omului. Or, adevarata problema este dorinta umana de a fi invadat, supus, dominat de tehnica. O dorinta ascunsa, la fel cu dorinta de securitate a Statului .Tehnica nu poate fi surprinsa doar printr-o gandire politica. Pozitia mea este ambivalenta, stiind ca tehnica a fost intotdeauna legata de femeie. Olaritul, bucataria, tesutul...toate astea au fost mereu apanajul femeilor. Vreau doar sa spun ca, la fiecare inventie, ceva s-a miscat privitor la inchisoarea domestica a femeilor. Cutiile de conserve, de exemplu, le-au deschis usile, au putut sa paraseasca bucataria catva timp, sa se ocupe un pic mai mult de ele. Acelasi lucru cu aspiratorul. Istoria telefonului furnizeaza o alta dovada. Pentru prima data, femeile erau chemate sa munceasca in afara casei lor, ca standardiste sau operatoare. S-a incercat numai cu barbati, dar degetele lor erau prea goroase pentru a lucra. De fiecare data a fost o mica revolutie despre care nu gasim nici o urma in marea istorie.
    Ph.Mag. - In "Test Drive" interogati modul in care stiinta a transformat raportul nostru cu adevarul...
    Avital Ronell - In aces eseu reiau drumil care a facut din adevar un proces stiintific, experimental, testabil. Pornind de la criza rationalismului modern despre care vorbea Husserl, m-am oprit la primele experiente fizice ale lui Boyle care a introdus necesitatea etica de a polemiza politicos, de a fi onest - pentru ca si stiinta este confruntata cu autoritatea, dogmatismele. Voiam sa ma apropii de acest moment auroral despre care vorbeste Nietzche cand scrie ca "stiinta ne minuneaza". Fara vehementa, dar cu multa fermitate, sustin ca stiinta poate fi aliatul nostru cel mai mare si nu acest fel de raceala alienanta care obiectiveaza si diminueaza existenta noastra, care ne epuizeaza, ne exploateaza, isi bate joc de noi. Pe de alta parte, stiinta ar trebui sa ne protejeze, sa ne procure un adapost, sa inventeze "galaxii de bucurie", cum spunea tot Nietzche. Astfel, am vrut sa reconectez stiinta cu poezia. Iata o unire care merge rau, dupa cea a filozofiei si stiintei. Realizez ca nu incetez sa vizitez cupluri destramate si divortate interogandu-le: de ce v-ati despartit? Copiii au suferit? Ce ramane din membrii acestui cuplu care isi faceau cadouri in fiecare dimineata si se iubeau intr-un fel de armonie poetica uitata pentru totdeauna?
    In sfarsit, pun problema foarte filozofica a adevarului in lumea noastra dominata de stiinta  si de pulsiunea generala de a testa si a testa. Mai este de conceput sa treci proba adevarului fara obligatia testului? Traim totusi intr-o lume in care lucrurile trebuie sa fie divedibile, falsificabile, testabile. Ca si cum de la moartea lui Dumnezeu - filozofic vorbind, bineinteles - am avea nevoia de a descalifica totul, de a revoca, testa pentru ca nu mai suntem siguri de nimic.
    Ph.Mag. - Scrieti ca" prietenul este inca de vazut, pentru filozof ". Prietenia este indispensabila gandirii?
    Avital Ronell - Incercam sa protejam viitorul sa nu ne pecetluim soarta. Simtim ca o responsabilitate sa pastram deschis ceva din Celalalt absolut, ceva ce nu putem inca imagina. Am impresia ca prietenia este mereu legata de aceasta neliniste raportata la moartea prietenului. Este un fel de doliu care se plateste imediat, italnind, imbratisand prietenul, stiind, cum spune Derrida, ca suntem responsabili de finitudinea celuilalt, fara a putea face mare lucru, obligati cum suntem sa lasam sa se intample ceva prin prieten, prietenului si cu prietenul. Dar prietenia este posibila? Prietena mea, romanciera Susan Sontag, credea ca nu, ca este daunatoare pentru gandire si pentru litere; pentru ca prietenii sfarsesc in a se constitui intr-o mafie. Dupa Reiner Maria Rilke, prietenia este cel mai mare examen final, test sau incercare, ceva care trebuie sa se spuna si sa se faca la infinit, recunoscandu-si propria imposibilitate. Prietenia era pana acum rezervata barbatilor: femeile, se pare, nu puteau fi prietene cu un ganditor. Dupa toata traditia filozofica, o prietenie se petrece doar intre barbati. Eu, cum sunt o femeie, privesc asta cu ironie.

Gata, asta a fost tot.

Maine, Claude Lévi-Strauss decodeaza mitul lui Mos Craciun

2 comentarii:

Ema spunea...

Daca trece careva pe aici, sa-mi lase si mie un semn, ceva...ca sa stiu ca mai vine si pe la mine cineva

uhitto spunea...

iaca semn. :)
misto blog. n-am mai vazut unul de filozofie, mai ales ca in superbia-mi egocentrista un filosof care nu e in stare sa scrie perfect, e un simplu analfabet si refuz sa-l citesc.